”Fiecare se gospodărește cum știe”*  – soluția dumneavoastră NU este acceptabilă 

Stimată doamnă prim-ministru, Viorica DĂNCILĂ 

Stimate domnule ministru al Finanțelor, Eugen Orlando TEODOROVICI, 

Urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public cu privire la rectificarea bugetară planificată pentru data de 31 iulie 2019, vă atragem atenția asupra următoarelor aspecte, pe care dorim să le aveți în vedere cu prioritate, în luarea deciziilor în ceea ce privește comunitatea persoanelor cu dizabilități din România: 

1. Așa cum arătam în luna februarie 2019, măsurile Bugetului ZERO pentru dizabilitate se reflectă astăzi la nivel național ca un risc iminent în ceea ce privește supraviețuirea copiilor și adulților cu dizabilități. În ciuda semnalului de alarmă ridicat de comunitatea noastră și a demersurilor civice desfășurate la acea dată, nu ați considerat temeinice și oportune îngrijorările noastre referitoare la plata asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități și a indemnizațiilor de handicap. Mai mult, v-ați asumat public corectarea eventualelor incapacități sau disfuncționalități de plată la nivel local prin reechilibrare bugetară. 

2. În prezent, conform informațiilor publice existente, există două direcții de acțiune avute în vedere pentru rectificarea bugetară din luna iulie 2019: 

 - reechilibrarea bugetelor locale cu o sumă insuficientă acoperirii obligațiilor de plată față de persoanele cu dizabilități și familiile acestora, în ciuda garanțiilor publice exprimate în luna februarie 2019, 

 - ”ajustări” ale indemnizației pentru persoanele cu handicap. 

3. La nivel național sunt înregistrate sute de cazuri în care însoțitorii persoanelor cu dizabilități sunt trimiși în șomaj și notificați în vederea desfacerii contractului de muncă sau li se refuză dreptul de a fi angajați ca asistenți personali din cauza lipsei fondurilor. Astfel, doar la nivelul organizației noastre, avem cartografiate 12 județe (Suceava, Dâmbovița, Ilfov, Cluj, Botoșani, Brăila, Caraș-Severin, Bacău, Iași, Timișoara, Alba, Galați) în care însoțitorii persoanelor cu dizabilități se confruntă cu: desfacerea contractului de muncă, notificarea în vederea desfacerii contractului de muncă, refuzul de angajare și presiuni de intrare în șomaj. 

Precizăm faptul că drepturile bănești aferente angajării ca asistent personal al copilului/adultului cu dizabilități plătite prin intermediul primăriilor și a drepturilor conexe (concediu plătit, tichete de transport etc) nu pot face obiectul economiilor/restrângerilor bugetare ale autorităților locale sau centrale deoarece restrângerea, limitarea sau încălcarea acestor drepturi reprezintă o încălcare a unei forme minimale de protecție garantate de legislația în vigoare în raport cu persoanele cu dizabilități, în absența serviciilor necesare și disponibile în comunitate. 

Dimensiunea situației 

Aceste măsuri, care mențin și agravează derapajele din februarie 2019, pun în pericol viața și dezvoltarea a cel puțin 315.296 persoane cu dizabilități grave din care 39.054 sunt copii. De asemenea, reforma dezinstituționalizării și incluziunea în comunitate a 50.000 beneficiari, minori si adulți cazați în centrele rezidențiale este compromisă prin anularea mecanismului de constrângere a alocării bugetare de la centru. 

Aproximativ 673.476 de persoane beneficiază de indemnizații de însoțitori pentru că au în grijă persoane cu dizabilități de văz sau cu dizabilități grave si accentuale; în jur de 300.000 de părinți au fost obligați să renunțe la carierele lor profesionale pentru a-și îngriji membrii familiei cu dizabilități și a-i duce în brațe la terapii în mediul privat, din cauza lipsei acestora în sistemul public. 

În cele doua rapoarte speciale (2011, 2013), când legea prevedea plata de la local, Avocatul Poporului a arătat că viața acestor oamenii era în pericol. O mamă ceruse să fie eutanasiată cu fiica ei, pentru că mureau în casă și nu mai suportau umilințele la care erau supuse din lipsa fondurilor. 

Nelegalitatea 

Astfel, prin aceste măsuri avute în vedere, se ignoră prevederi legale speciale în materia interesului superior al copilului și a drepturilor persoanelor cu dizabilități. Astfel, contrar prevederilor Legii nr. 448/2006 (art. 50, art 40), Legii nr. 272/2004 și H.G. nr. 978/2015 (art. 4 alin 2), Constituției României (art 139 alin 3) această lege încalcă norme de drept care au fost introduse de legiuitor ca protecţie în scopul respectării drepturilor copiilor și adulților cu dizabilități: “(…) Sumele se asigură în proporţie de cel mult 90% de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unităţile administrativ-teritoriale”. 

Începând cu acest an bugetar, cheltuielile sunt lăsate integral în sarcina primăriilor, a consiliilor locale și a consiliilor județene, care, chiar și în anii anteriori, cu buget asigurat central, adesea nu efectuau plățile invocând lipsa banilor. 

Principiul transparenței decizionale, prevăzut de Legea 52/2003, este grav încălcat, deoarece mai mult de un milion de oameni ce vor fi afectați de aceste măsuri nu sunt consultați și informați cu privire la măsurile avute în vedere, pe care noi suntem obligați să le aflăm ”pe surse” și din aleator din spațiul mediatic. 

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) ratificată prin Legea nr. 221/2010 prevede că persoanele cu dizabilități au dreptul egal la protecție socială. Bugetul central constituie o măsură de siguranță in asigurarea protecției sociale persoanelor cu dizabilități. Astfel, in “Raportul mondial privind dizabilitatea”, Organizația Mondială a Sănătății (ONU) a statuat că: “persoanele cu dizabilități pot avea costuri suplimentare rezultate din dizabilități - cum ar fi costurile asociate asistenței medicale sau dispozitivele de asistență sau nevoia de a fi sprijin si asistenta personala - și, astfel, de multe ori necesită mai multe resurse pentru a obține aceleași rezultate spre deosebire de persoanele fără dizabilități. Din cauza costurilor mai mari, persoanele cu dizabilități și gospodăriile lor sunt mai sărace decât persoanele fără handicap cu venituri similare. Gospodăriile cu un membru cu dizabilitate au mai multe șanse de a experimenta dificultăți materiale - incluzând insecuritatea alimentară, lipsa locuinței sau o stare de locuire sărăcăcioasă, lipsa accesului la apă și canalizare, și accesul necorespunzător la asistența medicală.” 

Solicitări 

Având în vedere cele mai sus prezentate, considerăm că aplicarea soluției ”fiecare se gospodărește cum poate”, emisă de către domnul ministru al Finanțelor Publice reprezintă un atentat la supraviețuirea persoanelor cu dizabilități din România și nu este acceptabilă. 

Considerăm faptul că principiul descentralizării nu poate fi aplicat cu încălcarea unor drepturi fundamentale și pentru a masca deficitele bugetare rezultate din gestionarea ”necorespunzătoare” a banilor publici, fapt care se traduce prin deresponsabilizarea integrală a autorităților centrale față de comunitatea persoanelor cu dizabilități din România. 

În concluzie, solicităm Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice să aibă în vedere argumentele de mai sus în programarea rectificării bugetare prevăzute pentru data de 31 iulie 2019. În caz contrar, ne rezervăm dreptul să facem apel la toate mijloacele legale și civice pentru a contracara războiul declanșat împotriva a aproximativ 1 milion de cetățeni români vulnerabili și familiile acestora. 

 Maria Madalina TURZA 

Președinte CEDCD 

Email: [email protected] Mobil: 0737545955 FacebookID: Maria Madalina Turza Fax: 021/7952465  

*https://romania.europalibera.org/a/cat-ar-aduce-eugen-teodorovici-la-buget-daca-ar-umbla-la-banii-persoanelor-cu-dizabilit%C4%83%C8%9Bi/30060735.html

Către:
Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat (PSD) 
Ludovic Orban, președintele Partidului Național Liberal (PNL)
Dacian Cioloș, președintele partidului PLUS
Dan Barna, președintele Uniunii Salvați România (USR)
Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Alianței Liberalilor și Democraților (ALDE)
Victor Ponta, președintele Partidului Pro România
Diana Mărgărit și Claudiu Turcuș, copreședinți ai Partidului Democrației și Soidarității - DEMOS
Hunor Kelemen, președintele Uniunii Democrate Maghiare din România
Gabriel Oprea, președintele Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR)și către toți candidații independenți  

Scrisoare deschisă către liderii partidelor politice: 

ACCESIBILIZAȚI CAMPANIA ELECTORALĂ!  

În România trăiesc 812.594 persoane cu dizabilități. Dintre acestea, 748.210 sunt adulți, cetățeni români. Aproape 98% dintre adulții cu dizabilității trăiesc în familii, ceilalți fiind izolați în instituții publice rezidențiale. Faptul că România este statul european cu una din cele mai mici rate de participare politică a persoanelor cu dizabilități, sub 4% (FRA) este consecința stigmatizării continue și a marginalizării practicate în ultimii 30 de ani asupra celor aproximativ 1 milion de persoane cu dizabilități. Lipsa participării politice a persoanelor cu dizabilități înseamnă deopotrivă lipsa participării la viața politică, dar și îngrădirea dreptului la vot. Ambele aspecte reprezintă drepturi fundamentale reglementate prin Convenții internaționale, tratatele fondatoare ale Uniunii Europene și Constituția Românie.  

Argumentele de mai sus au însoțit recent o solicitare adresată AEP și CNA, prin care solicitam sprijinul acestora în facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități din România la toate aspectele legate de perioada electorală: de la informația promovată, până la exercitarea dreptului la vot. În urma acestor acțiuni am obținut, cu unanimitate de voturi, sprijinul CNA în promovarea unui clip, mesaj de interes public, care face referire la dreptul persoanelor cu dizabilități de a fi corect și complet informați și de a vota în condițiile legii. Acest mesaj a fost deja transmis posturilor radio și TV din țară și urmează să ruleze în perioada campaniei electorale. 

Date fiind cele de mai sus, vă solicit:
1. Să vă asigurați că mesajele dvs (site-urile web ale candidaților și partidului, mesajele video, materialele print promovate etc.) sunt accesibilizate în conformitate cu standardul UE EN 301549, conform cu standardele de accesibilitate recunoscute pe plan mondial - prin publicarea informațiilor în formate alternative, cum ar fi formatul ”ușor de citit” (easy to read), formatul cu caractere mărite sau alfabetul Braille, sau sunt însoțite de traducere în limbaj mimico-gestual.
2. Să sprijiniți promovarea mesajului de interes public autorizat de CNA pe canalele pe care le aveți la dispoziție, pentru o largă informare a publicului fidel fiecărui partid în parte despre drepturile egale pe care această categorie de persoane le are. Spotul este disponibil la adresa: https://youtu.be/DQ5kD8xnFyw  

Stimate doamne, stimați domni,
Îmi manifest încrederea că putem, printr-un efort comun, să asigurăm o corectă informare și participare a persoanelor cu dizabilități la campania electorală și la vot. Aceste aspecte nu țin de agenda partidelor pe care le conduceți, ci de obligația fiecăruia dintre noi de a respecta drepturile și libertățile fundamentale, printre care și cel la vot, și de a încuraja, în mod activ și implicat, o participare extinsă la scrutinul din 26 mai, o zi care va reflecta modul în care România se poziționează în raport cu valorile europene, cu drepturile omului în general și cu drepturile persoanelor cu dizabilități în particular. 

Vă mulțumesc,
Maria Mădălina Turza
Președintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități,
Candidat independent pentru Parlamentul European.

Azi, 19 martie 2019, cu unanimitate de voturi, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a aprobat difuzarea pe perioada campaniei electorale a unui spot care face referire la dreptul persoanelor cu dizabilități la vot și la informare corectă, accesibilă și completă privind campania electorală. 

Este pentru prima dată în istoria recentă a României când vom putea vedea pe posturile de televiziune o campanie dedicată dreptului la vot al persoanelor cu dizabilități și nevoilor lor specifice legate de acces și informare. 

Necesitatea și importanța unei asemenea campanii sunt evidente, în contextul în care în România trăiesc 812.594 persoane cu dizabilități. Dintre acestea, 748.210 sunt adulți, cetățeni români. România este statul european cu una din cele mai mici rate de participare politică a persoanelor cu dizabilități, sub 4% (FRA) iar aceasta este consecința stigmatizării continue și a marginalizării de către toți decidenții ultimilor 30 de ani a celor aproximativ 1 milion de persoane cu dizabilități. 

”Votul de azi din ședința CNA este un prim pas, foarte important. Urmează ca în perioada următoare să fie transmisă o Recomandare din partea Consiliului către posturile de televiziune, ca acestea să difuzeze mesajul de interes public (spotul video realizat de noi) în perioada de campanie electorală. Următorul pas îl așteptăm din partea tuturor actorilor politici implicați în această campanie, indiferent de partidele sau alianțele din care fac parte, și faciliteze accesul persoanelor cu dizabilități la oferta lor electorală, la materialele pe care le promovează, în deplin respect pentru acest electorat și pentru drepturile lor, garantate prin Constituție și prin Convențiile internaționale .” - Maria Mădălina Turza, președinte Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități.

Pentru mai multe informații: Telefon: 0737545955 // Email: [email protected]   

CNA chemat să faciliteze acest drept 

Luni, 11 martie 2019 am transmis Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) o solicitare privind derularea unei campanii de interes public privind DREPTUL LA VOT al persoanelor cu DIZABILITĂȚI și accesibilizarea campaniilor electorale. 

În acest sens, în contextul alegerilor europarlamentare, am solicitat CNA: 

1.Aprobarea derulării unei campanii de interes public în perioada 28 martie - 26 mai 2019, cu următorul mesaj: PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI AU DREPTUL LA VOT ȘI LA INFORMARE COMPLETĂ ȘI ACCESIBILĂ. 

2.Luarea măsurilor necesare pentru asigurarea existenței informațiilor din domeniul audiovizualului, într-un format adecvat, accesibil și ușor de înțeles și utilizat, tuturor persoanelor cu dizabilități Solicitarea noastră, are la bază restricționarea masivă a accesului la viața politică a persoanelor cu dizabilități de-a lungul tuturor scrutinelor electorale. 

Precizăm faptul că la solicitarea de informații de interes public transmisă Autorității Electorale Permanente, prin Răspunsul nr. 917/23.01.2019, aceasta arată că nu deține date privind numărul persoanelor cu dizabilități care și-au exercitat dreptul de vot la alegerile locale și parlamentare din anul 2016 și nici la cele europarlamentare din anul 2014, însă derulează campanii de informare pentru persoanele cu dizabilități, acestea vizând procedurile de exercitare a dreptului la vot și, de asemenea, că există legislație în vigoare privind accesibilizarea urnelor de vot și a informațiilor privind votul pentru persoanele cu dizabilități. Până în prezent, aceste campanii nu au existat în spațiul public, iar, în ciuda legislației în vigoare, persoanele cu dizabilități nu votează în procente vaste. 

”Din păcate, nicio campanie electorală din România, nu s-a aplecat până acum asupra nevoilor si drepturilor de informare ale persoanelor cu dizabilități prin accesibilizarea conținutul informației și a mijloacelor de exprimare a opțiunii politice. Cred că a venit momentul ca România anului 2019, să nu mai lase fără voce aproape 1 milion de cetățeni Români. Este o minimă măsură de decență la care invit nu numai autoritățile responsabile, dar și actorii politici din România” – declară Maria Mădălina Turza. *** 

În România trăiesc 812.594 persoane cu dizabilități. Dintre acestea, 748.210 sunt adulți, cetățeni români. Aproape 98% dintre adulții cu dizabilității trăiesc în familii, ceilalți fiind izolați în instituții publice rezidențiale.Faptul că România este statul european cu una din cele mai mici rate de participare politică a persoanelor cu dizabilități, sub 4% (FRA) este consecința stigmatizării continue și a marginalizării de către toți decidenții ultimilor 30 de ani a celor aproximativ 1 milion de persoane cu dizabilități. 

Lipsa participării politice a persoanelor cu dizabilități înseamnă deopotrivă participarea la viața politică, dar și dreptul la vot. Ambele aspecte reprezintă drepturi fundamentale reglementate prin Convenții internaționale, tratatele fondatoare ale Uniunii Europene și Constituția României.Deși numeroase cercetări sociale europene reflectă faptul că persoanele cu dizabilități manifestă o intenție de vot mai mare decât a populației generale, totuși, în România, persoanele cu dizabilități sunt în mare măsură private de exercitarea efectivă a acestui drept fundamental. 

Principalele cauze care îngrădesc dreptul la vot al persoanelor cu dizabilități din România sunt: 

•Lipsa accesibilizării informațiilor și materialelor electorale pentru diferitele tipuri de dizabilități, 

•Lipsa accesibilizării spațiilor de votare pentru toate tipurile de dizabilități 

•Lipsa accesibilizării buletinelor de vot 

•Lipsa unor mecanisme eficiente și accesibile de raportare a încălcării dreptului la vot. 

Astfel, asigurarea dreptului la vot pentru persoanele cu dizabilități din România este fundamental legată de accesul la informații, acces care se realizează în general prin intermediul radioului, al televizorului și al internetului, precum și prin intermediul materialelor imprimate. 

Avem obligația de a garanta accesul la informație pentru persoanele cu dizabilități prin reproiectarea site-urilor relevante în conformitate cu standardul UE EN 301549, care este conform cu standardele de accesibilitate recunoscute pe plan mondial și prin publicarea informațiilor în formate alternative, cum ar fi formatul ușor de citit, formatul cu caractere mărite sau alfabetul Braille. În egală măsură, autoritățile responsabile trebuie să solicite furnizorilor de servicii mass media să crească gradul de accesibilitate al produselor lor.  

Jurnaliștii pot solicita informații suplimentare la:Telefon: 0737545955 Email: [email protected] 

 Website: www.madalinaturza.info – din respect pentru cei pe care îi servesc, website-ul este accesibilizat în limbaj ”ușor de înțeles” și pentru persoanele cu deficiențe de vedere.   

Curtea Constituțională se face părtașă la atentatul la supraviețuirea copiilor și adulților cu dizabilități. 

Astăzi Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate a prevederilor - BUGET ZERO 2019 privind salariile asistenților personali, persoanele din centrele rezidențiale și copiii din orfelinate. 

Președintele României a trimis astăzi, 6 martie 2019, Legea spre reexaminare către Parlament. 

Imediat după adoptarea legii în Parlament, am transmis Președintelui României motivele de fapt și de drept pentru care prevederile buget zero trebuie declarate neconstituționale și modificate. 

Prin măsura buget ZERO la nivel central pentru salariile asistenților personali, persoanele cu dizabilități din centrele rezidențiale și copiii din orfelinate, sarcina plății este lăsată în integralitate în sarcina autorităților locale (fapt care încalcă o serie de prevederi legale speciale și constituționale) iar persoanele cărora le sunt destinate riscă să rămână fără mijloace de supraviețuire. 

”Așa cum am văzut, instituțiile statului al căror rol este să ne reprezinte și protejeze au abdicat rând pe rând în fața intereselor de partid și de grup. În ciuda efortului civic supra-omenesc, comunitatea persoanelor cu dizabilități riscă să rămână fără mijloace de supraviețuire, în condițiile în care excluziunea, lipsa pervazivă de servicii și discriminarea ne aruncă din principiu la marginea societății. Sper ca decizia Președintelui de a re-trimite în Parlament Proiectul de Buget va fi un semnal destul de puternic pentru a modifica aceste măsuri abuzive.” - Maria Mădălina Turza

Până în prezent, zeci de persoane ne-au scris la adresa [email protected] legat de abuzurile ce decurg din lipsa banilor la nivelul autorităților locale și urmărim situația îndeaproape. Vom oferi sprijin juridic tuturor persoanelor care întâmpină dificultăți și vom folosi toate căile legale pentru a corecta această lege. 

Rezonez foarte tare cu sloganul ”Toți pentru justiție”, dar nu trebuie să uităm că la fel de important este să avem ”JUSTIȚIE PENTRU TOȚI”. 

În sensul acesta aș vrea să vă spun, pe scurt, cum stau lucrurile pe zona dizabilității când vine vorba de justiție și de ce e importantă o justiție puternică, și din această perspectivă. 

Când vorbim de persoane cu dizabilități ca grup vulnerabil, vorbim de nevoia de dreptate. Pentru că, istoric vorbind, dizabilitatea este însoțită de prejudecată și stigmă, care duc la discriminare. De aici și până la abuz mai este un sigur pas iar pentru aceasta trebuie să garantăm că toți cei care lucrează în domeniul facilitării și asigurării accesului la justiție persoanelor cu dizabilități au cunoștințele și instrumentele necesare. 

Facultăţile de drept, academiile de poliție, institutul de formare a magistraților, școala naţională de grefieri, institutul naţional pentru formarea avocaților, instanțele de judecată și parchetele - trebuie să introducă cursuri şi programe de formare continuă în acest domeniu, să asigure instrumentele necesare și să publice rapoarte periodice şi în format accesibil privind accesul la justiție pentru persoanele cu dizabilități din România. 

Accesul la justiție pentru persoanele cu dizabilităţi 

Sunt aproximativ 30.000 de minori, tineri și adulți instituționalizați în centre de plasament, de tip rezidențial, spitale de psihiatrie sau unități medico-sociale. 

Dacă i-am întreba, cei mai multi dintre aceștia nu și-ar dori sa trăiască o viata “închiși” pentru ca au o dizabilitate psiho-socială sau intelectuală. Sau pentru ca nu au o locuință protejată sau socială, un venit, un asistent personal, un centru de sănătate mintală în comunitate, un logoped sau un psihoterapeut care sa vină și să lucreze cu ea/el în satul/orașul în care locuiește împreună cu părinții sau cu asistentul maternal. Tuturor acestora ar trebui să li se aplice prevederile referitoare la internările nevoluntare şi instanţele să verifice dacă privarea de libertate este de o manieră abuzivă. În fapt acest lucru nu este verificat şi garanţiile minime nu sunt oferite. 

Aproximativ 1000 de oameni cu dizabilități părăsesc anual centrele din subordinea direcțiilor de asistență socială și protecție a copilului, doar pe căi ”naturale”, adică prin deces. Despre numărul celor care mor în spitalele de psihiatrie sau în unitățile de asistență medico-socială nu vă putem spune pentru ca nu există date publice la nivelul ministerului sănătății sau a direcțiilor de sănătate publică. Din cauză ca au survenit în spații privative de libertate, în instituții de tip “închis” din care oamenii nu pot ieși atunci când doresc și nici nu pot fi vizitați de alte persoane în afara angajaților sau a delegațiilor oficiale, ar trebui să avem, anual, cel puțin 1200 de investigații pentru decese survenite din cauze suspecte. 

În ultimii șase ani, contrar prevederilor legale, știm că au decedat aproximativ 7.000 de oameni în centrele de tip rezidențial și au fost cercetate mai puțin de 200 dintre acestea. 

De ce? 

Pentru că atunci când trebuie să se facă dreptate unei persoane cu dizabilități psiho-sociale sau intelectuale, aflată în grija statului de la naștere sau după ce i-au murit părintii, există mai puțin (spre deloc) interes pentru respectarea legii și pentru asigurarea accesului la justiție acestor oameni. Cine ar putea sa se plângă în numele lor? Șeful de centru, angajații, directorul direcției de asistență socială și protecție a copilului sau președintele consiliului județean? Foarte puțini cunosc și conștientizează importanța acestor prevederi și foarte puțini au interes să le aplice. Și atunci, procurorii și judecatorii ar trebui chemați să vegheze la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. 

Ce se întâmplă cu abuzurile raportate asupra persoanelor cu dizabilități? 

Convenția pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități ratificata de România prin Legea nr. 221/2010 în articolul 12 recunoaște persoanelor cu dizabilități, oriunde s-ar afla, capacitatea lor juridică și a faptului că se bucură de asistenţă juridică în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în toate domeniile vieții. 

Cu toate acestea, Guvernul nu a modificat prevederea din Codul Civil care obligă la punerea sub interdicție a persoanelor care, din cauza “debilității” sau a “alienației mintale” nu se pot îngriji. Așadar, nu doar că termenii folosiți jignesc și discriminează persoanele cu dizabilități, dar prevederea actuală îngrădește accesul la justiție al “interzișilor judecătorești”, dreptul la vot și la muncă şi vin în contradicţie cu obligaţiile asumate prin tratat. 

În urma vizitei în România din noiembrie 2018, Comisarul pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei a observat cu regret că legislația românească permite în continuare privarea de capacitate juridica a persoanelor cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale, ceea ce în opinia doamnei Comisar, implică o pierdere a autonomiei și a drepturilor în aproape toate domeniile vieții lor. În ciuda acestor consecințe grave, legea nu prevede o revizuire periodică automată a deciziilor de incapacitate și, în practică, chiar și procedurile existente de a oferi unele garanții, cum ar fi obligația instanței de a audia persoana, nu sunt respectate în mod sistematic. 

O altă observație a Comisarului s-a referit la inconsecvența cu care sunt raportate decesele survenite în instituții. Comisarul înțelege că în prezent numai instituțiile și secțiile de psihiatrie sunt obligate să raporteze toate decesele autorităților de anchetă, în timp ce instituțiile de îngrijire socială sunt obligate să raporteze doar decesele suspecte. 

Cu toate acestea, începând din 2016, a fost introdusă obligația tuturor instituțiilor de a raporta Consiliului de Monitorizare toate decesele persoanelor din îngrijirea sau custodia acestora. În plus, Parchetul General de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus o nouă procedură care prevede o revizuire îmbunătățită a deciziilor de clasare a cazurilor care implică persoane cu dizabilități din instituții. Astfel, numărul cazurilor investigate a crescut de la 96 în 2016 la 149 în prima jumătate a anului 2017. 

Ce poate face un europarlamentar. Ce voi face eu?   

Accesul oricărei persoane la o justiție corectă, imparțială, indiferent de abilitățile sau dizabilitățile respectivei persoane, trebuie să preocupe orice parlamentar european. 

Voi urmări ca prevederile referitoare la recunoașterea egală în fața legii și accesul la justiție să se regăsească și în propunerea de Directivă privind drepturile persoanelor cu dizabilități si voi solicita Ministerului Justiției și Parlamentului României să urgenteze modificarea Codului Civil și elaborarea normei legale pentru înlocuirea deciziei substitutive (punerea sub interdicție din actuala forma a Codului Civil) cu suport și asistență în luarea deciziilor. 

Voi cere monitorizarea atentă și raportarea detaliată a internărilor nevoluntare mascate sub forma “contractelor semnate între beneficiar și direcția de asistență socială și protecție a copilului” , a deceselor survenite în instituțiile de asistență socială și medicală și voi cere investigarea situațiilor de privare arbitrară de libertate. Procurorilor trebuie să le reamintim sistematic că, în temeiul Codului de Procedură Civilă, au posibilitatea de a porni acțiunea civilă și în cazurile care privesc persoane puse sub interdicție sau minori și ca aceștia au posibilitatea de a exercita orice cale de atac, în măsura în care corespunde intereselor minorilor sau persoanelor puse sub interdicție. 

Mă aștept ca în aceste situații, cel puțin conflictele de interese evidente să devină obiectul investigațiilor procurorilor și pe cale de consecință, numărul persoanelor cu dizabilități puse abuziv sub interdicție să se diminueze. 

 ____________ 

Cunosc, din practica ultimilor 10 ani care m-au purtat în instanțele românești cu diverse cazuri de abuzuri asupra persoanelor, în special copii, cu dizabilități, care sunt principalele puncte nevralgice și am propus în toți acești ani mecanisme de înlăturare a acestor nedreptăți. 

O justiție independentă de interesele diverselor instituții sau persoane, este vitală pentru o societate democratică. Parlamentul European, prin reprezentanții săi aleși și prin pârghiile sale, are la rândul său datoria să preseze statele membre să corecteze și să sancționeze practicile care, iată, în cazul României, descriu deja un fenomen, nu doar cazuri izolate. Mi-am asumat, prin platforma cu care mă prezint în fața românilor în această campanie, să am un rol activ, inovativ și eficient în acest sens.     

Comisara pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, dna Dunja Mijatovic, a publicat astăzi Raportul privind Drepturile Omului în România şi Răspunsul Guvernului la acesta (1). 

Astfel, Raportul Comisarei sintetizează principalele observaţii şi recomandări pentru respectarea drepturilor copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi din România, aceasta arătând printre altele că: 

•În sistemul de învățământ românesc, copiii cu dizabilități au fost în mod tradițional direcționați spre educație specială, separat de învăţământul de masă; 

•În ciuda includerii în învăţământul de masă a 5000 de copii, sistemul educațional din România rămâne, într-o mare măsură, segregat, statisticile oficiale arătând că din 59 930 de copii cu dizabilități înscriși în anul școlar actual, 33 930 frecventează învățământul de masă, 2 131 sunt incluşi în clase sau grupuri speciale în școlile obișnuite, în timp ce 21 779 sunt înscriși în școli speciale; 

•Numărul de copii care nu au primit nici o formă de educație este de aprox. 20 000; 

•Legislația privind educația rămâne incoerentă și non-incluzivă, un exemplu constând în obligația care le revine părinților copiilor care au un "handicap grav şi necesită un asistent personal" de a furniza acestor copii "facilitatori" (shadow) și că, în absența unor reguli clare, părinții sunt obligați să acopere costurile aferente. 

•Procedurile existente pentru evaluarea nevoilor copiilor cu dizabilități și furnizarea de sprijin individualizat nu sunt diseminate părinților în mod sistematic și într-un mod accesibil. 

Spre surprinderea noastră am constatat că în Răspunsul Guvernului la capitolul ”Educație” (punctele 39, 40 şi 41 - adică exact acelea în care erau enumerate aspectele nevralgice ale îngrădirii accesului la educaţie a copiilor cu dizabilităţi din România) Guvernul României se laudă cu participarea, prin reprezentanți ai Avocatului Copilului, la lansarea inițiativei civice europene EuropeCares. 

Guvernul României lasă să se înțeleagă că ar fi contribuit sau că această inițiativă se înscrie printre activitățile reprezentanților autorităților românești cu răspundere pe zona de educație incluzivă. Ori, inițiativă civică EuropeCares este un demers PUR CIVIC, demarat de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități alături de părinți din alte 7 țări Europene. Un demers la care Guvernul și nicio instituție a Statului Român NU A AVUT VREO CONTRIBUȚIE. (2) 

În loc să își recunoască incapacitatea și indolența totale cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și să ia măsurile concrete, necesare pentru a îndrepta situația, Guvernul României MINTE în răspunsul oficial adresat Comisarei, însușindu-și merite pe care nu le are. 

”Ne vom adresa de urgență Comisarului pe Drepturile Omului pentru a demasca această impostură fără margini. Așa alege Statul Român să răspundă criticilor aduse de Comisar în legătură cu educația incluzivă, mințind cu nerușinare și fără scrupule. Nu vom permite ca munca organizațiilor civice și a părinților victime ale abuzului și discriminării să fie folosită de Statul Român pentru a își masca incompetența în fața forurilor europene. ” - Maria Mădălina Turza, președinte CEDCD, 

Totodată, dorim să menționăm că urmărim Rapoartele privind respectarea Drepturilor Omului în România elaborate de comisarii şi raportorii Consiliului Europei sau ai Naţiunilor Unite și că suntem la rândul nostru îngrijoraţi i și revoltați să citim în acest an cele mai nedocumentate, neprofesioniste și mincinoase răspunsuri date vreodată de un Guvern al României şi de Avocatul Copilului, niște răspunsuri neasumate de vreun minister responsabil. 

Această atitudine demască lipsa totală de interes a Prim-ministrului României pentru zona dizabilității și pentru respectarea drepturilor omului în ansamblu, o atitudine care ne îngrijorează profund și care pune sub semnul întrebării angajamentele României și recuperarea decalajelor uriașe pe care țara noastră le înregistrează. 

 1.Raportul poate fi consultat aici: https://go.coe.int/NM9rq 

 2.Aflați mai multe despre inițiativa EuropeCares aici: http://europecares.info    

Comisia Europeană a emis miercuri, 27 februarie 2019, Decizia Nr. (C(2019)1545) prin care validează prima inițiativă civică din istoria Uniunii Europene privind propunerea unei Directive Europene pentru Educația Incluzivă a persoanelor cu dizabilități - Europe CARES, inițiată de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) în luna ianuarie 2019. 

CEDCD a coagulat părinți de copii cu dizabilități din 7 state membre ale UE (România, Belgia, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Ungaria), care au decis să-și facă vocea auzită la nivel european pentru dreptul la educație incluzivă de calitate a copiilor lor. 

 Această inițiativă se fundamentează pe nevoile acute pe care Europa și România le au în ceea ce privește educația celor peste 15 milioane de copii cu dizabilități. La nivelul UE, 2 din 5 elevi cu dizabilități nu depășesc învățământul gimnazial și peste 40% rămân fără nicio calificare. 

În România, 46% dintre copiii cu dizabilități sunt izolați în școli speciale, iar cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar. Există județe în România în care există 1 profesor de sprijin la 150 de copii cu dizabilități, programa nu este adaptată, nu există accesibilizări și tehnologii asistive. Cel mai adesea, elevii cu dizabilității sunt victimele discriminării, excluziunii sau abuzurilor în sistemul de educație actual. Părinții cheltuiesc între 4.000 – 18.000 de Euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilități și profesori de sprijin privați, iar cei care nu își permit, rămân izolați în case sau instituții. 93% dintre DGASPC-urile din cele 42 de județe din România au raportat inexistența serviciilor de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități în comunitate. 

Pentru ca adulții și copiii cu dizabilități să poată beneficia de educație incluzivă și de calitate, care să le ofere șansa de a deveni contributori sociali, avem nevoie de o reglementare unitară a educației incluzive în spațiul european pentru a asigura existența unui set de standarde minime și principii, care să ghideze implementarea la nivelul Statelor Membre și pentru a evita derapajele și diferitele forme de excluziune. 

Decizia Comisiei Europene confirmă legitimitatea și legalitatea demersului CEDCD și a inițiativei Europe CARES, care vine să răspundă unui vid de reglementare la nivelul Uniunii Europene în materie de dizabilitate. Lipsa unei legislații europene în acest domeniu creează numeroase probleme la nivelul statelor membre, manifestate prin aspecte ce variază de la excluziune, segregare, la absența măsurilor de suport și acomodare a elevilor/studenților cu dizabilități în învățământul general obligatoriu și nu numai. 

”Salutăm Decizia Comisiei Europene cu privire la validarea oportunității și legalității Inițiativei Civice Europe CARES și ne reafirmăm încrederea și angajamentul în sprijinrea procesului civic european de promovare a primei propuneri de Directivă Europeană petru Educația Persoanelor cu dizabilități pe care ne-am asumat-o și propus-o noi părinții de copii cu dizabilități din 7 state membre ale Uniunii Europene”, declară Maria Mădălina TURZA, reprezentantul Comitetului Europe CARES. De îndată ce formalitățile administrative vor fi finalizate, toți cetățenii UE vor putea sprijini acest demers printr-un vot electronic. 

Toate informațiile necesare vor fi publice pe webiste-ul Inițiativei Europe CARES - www.europecares.info 
Persoană de contact: Mădălina Turza - [email protected] - 0737545955.  

Sâmbătă, 22 februarie 2019 

Vocile a sute de mii de persoane cu dizabilități și ale familiilor lor răzbat până la Curtea Constituțională a României. 

În ultimele două săptămâni am încercat toate căile de comunicare instituțională cu cei ce decid cum se împart banii din bugetul României pentru 2019 pentru a le semnala că decizia de a transfera în totalitate răspunderea cheltuielilor cu protecția sociala a persoanelor cu dizabilității către autoritățile locale este una primejdioasă pentru ca riscă să lase fără apărare un procent important din populație. Protestele din peste 20 de orașe din țară, sutele de scrisori și amendamentele noastre au fost rând pe rând ignorate de Ministerul de Finanțelor Publice, Primul Ministru, Guvern, Comisiile de specialitate și Plenul Parlamentului. 

Cu argumentele în mână, am decis să ne adresăm Administrației Prezidențiale și am atras din nou atenția asupra faptului că bugetul, în forma adoptată de Parlament, nu alocă niciun leu de la bugetul central pentru salariile asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități, sistemului de protecție a copilului, copiilor din orfelinate și persoanelor cu dizabilități din centrele rezidențiale. Astfel, serviciile de zi cu zi dar si reforma in domeniul dezinstituționalizării adulților cu dizabilități ar fi afectate de o măsura de acest tip. În urma cererii noastre, Președintele României, Ddomnul Klaus Iohannis, a cerut judecătorilor Curții Constituționale sa constate, printre altele, că următoarele prevederi sunt neconstituționale:

1.Prin încălcarea art. 50 din Constituție si lăsând în integralitate în sarcina autorităților locale obligația efectuării acestor cheltuieli de protecție socială, nu există certitudinea compunerii unui buget local care să fie îndestulător și pentru aceste cheltuieli, în special în zonele afectate de o rată înaltă a șomajului și absența investițiilor. 

2.Ignorarea unor prevederi legale speciale în materia interesului superior al copilului și a drepturilor persoanelor cu dizabilități, prin Legea Bugetului. 

3.Încălcarea dreptului la standarde de viată si de protecție sociala adecvate prevăzute in articolul 28 din Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD) ratificată prin Legea nr. 221/2010 prevede că persoanele cu dizabilități au dreptul egal la protecție socială. 

Astfel, conform Administrației Prezidențiale, prevederile din Legea Bugetului, prin care cheltuielile cu salariile asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități, sistemul de protecție a copilului și centrele rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități sunt lăsate în responsabilitatea integrală a autorităților locale, neexistând niciun leu alocat de la bugetul central de stat pentru acestea, sunt contrare art. 1, alin. (5), pentru neconformitate cu Legea 448/2006, art. 47, privind Nivelul de Trai, art. 50 privind Protecția Persoanelor cu Handicap, art. 120 privind Principiile de Bază ale Administrației Publice Locale și art. 135, alin. (2), lit. (f), privind Crearea Condițiilor Necesare pentru Creșterea Calității Vieții. 

“În cazul de față, stabilirea obligației autorităților administrației publice locale de a suporta din veniturile proprii cheltuielile privind sistemul de protecție a copilului și a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap la nivelul județelor și sectoarelor municipiului București, precum și finanțarea drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizațiile lunare ale persoanelor cu handicap grav de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București și, în completare, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, fără alocarea resurselor aferente unui astfel de transfer de competență administrativă încalcă principiul descentralizării, așa cum acesta este definit în legea sa cadru. O atare reglementare este contrară art. 120 alin. (1) din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice locale, dar și a art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap”, se arată în Comunicatul Administrației Prezidențiale. 

__________ 

”Ne regăsim într-o situație pe cât de absurdă pe atât de periculoasă și cu posibile consecințe extrem de grave pentru persoanele cu dizabilități care vor fi direct afectate de aceste prevederi. Deja primim zeci de mesaje din țară de la persoane cu dizabilități sau familiile lor care se lovesc de o serie întreagă de greutăți în obținerea drepturilor lor legale. Vreau să subliniez doar că acești oameni, care trăiesc din salariul minim, nu au luxul de a aștepta luni de zile sentințe judecătorești sau reechilibrări de bugete, așa cum ni se promite de la Guvern. Situația lor trebuie să fie clară, și puținii bani pe care îi primesc nu trebuie legați de capacitatea administrației locale de a colecta impozite.” - Maria Mădălina Turza, președinte CEDCD. 

În contextul evenimentelor din ultimele săptămâni, a derapajelor decizionale și a declarațiilor publice, care s-au constituit într-un tablou fără precedent de agresiune asupra comunității persoanelor cu dizabilități și familiilor acestora, este util să facem o serie de clarificări: 

•29.433 din cei 70.000 de copii cu dizabilități din România sunt izolați în școli speciale, adică aproape 50%; 

•cu numai 1.385 de profesori de sprijin în toata țară chiar şi cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar 

•cu 1 profesor de sprijin la 150 de elevi cu dizabilităţi în mai multe judeţe din ţară nu reuşim să ne ridicăm nici la standardul minim pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi; 

•programa nu este adaptată, nu există accesibilizări și tehnologii asistive, iar profesorii nu au beneficiat de pregătirea necesară gestionării elevilor cu dizabilităţi; 

•Părinții cheltuiesc între 4.000 – 18.000 de Euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilități și salariile profesorilor de sprijin privați, iar cei care nu își permit, rămân izolați în case sau instituții. 

•93% dintre direcțiile generale de asistență socială şi protecţia copilului (DGASPC) din cele 42 de județe din România au raportat inexistența serviciilor de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități în comunitate. 

•Discriminarea, excluziunea și segregarea copiilor cu dizabilități în sistemul de educație din România constituie obiectul a numeroase dosare civile, penale și la nivelul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe care le-am sesizat în ultimii 10 ani; 

•Cu o rată de 4,2%, Romania a ajuns ţara cu cea mai mică rată de angajare în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități din UE se datorează și excluziunii de azi de pe băncile școlii, şi care la cum arată politicile în prezent se va acutiza 

•Raportori speciali ai ONU şi comisari pentru drepturile omului ai Consiliului Europei au atras atenţia în nenumărate rapoarte de evaluare că statul român încalcă drepturile copiilor cu dizabilităţi din ţara noastră 

Ca răspuns la această situație gravă care trenează de decenii în România, în ciuda eforturilor juridice și de încercare de convingere a decidenţilor din România şi de la nivelul Uniunii Europene, în luna ianuarie 2019 am lansat prima inițiativă civică europeană – Europe CARES. Prin această inițiativă, am coagulat părinții de copii cu dizabilități din 7 state membre UE și am propus Comisiei Europene un proiect de Directivă privind Educația Incluzivă a Persoanelor cu Dizabilități. 

Declarațiile publice ale ministrului Educației referitoare la segregarea elevilor cu dizabilități întăresc stigma şi prejudecata la adresa întregii comunităţi a persoanelor cu dizabilităţi din ţara noastră, copii, tineri, adulţi şi părinţi ai acestora. Astfel, în primul rând asistăm cu toţii la lărgirea prăpastiei dintre nivelul la care România se află în acest moment din perspectiva incluziunii și obligațiile legale pe care şi le-a asumat prin adoptarea normelor internaţionale şi interne şi pe care numeroase instituţii europene şi internaţioale ni le reamintesc periodic. În al doilea rând, observăm pericolul pe care decidenții din România îl reprezintă prin intențiile și deciziile lor arbitrare, în absența unei reglementări unitare la nivelul UE, care să stabilească praguri de implementare şi evaluare a unor servicii educaţionale incluzive, şi care să împiedice aceste derapaje și abuzuri în domeniul dizabilității. 

Propunerea de a-i „împărți pe cei cu dificultăți de învățare într-un loc” este discriminatorie și segregaționistă, deoarece reflectă convingerea doamnei ministru că, pornind de la criteriul dizabilității, elevii nu pot învăța în aceeași clasă cu alți colegi care nu au o dizabilitate. Conform doamnei ministru, dizabilitatea reprezintă un criteriu valid pentru separarea acestora într-o altă clasă, fapt ce se înscrie în definiția discriminării prevăzută în O.G. 137/2000, restrângând dreptul la educație al acestora în condiții de egalitate, pe criteriul dizabilității. 

Considerând declarațiile publice ale ministrului Educației deosebit de periculoase și reflecția unor direcții de politici publice discriminatorii, indiferent de nuanțările ulterioare, am înțeles să depunem plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. 

În aceeași logică, măsurile fără precedent de Buget ZERO la nivel central pentru dizabilitate reflectă pericolul arbitrariului față de acest grup vulnerabil și nu numai, în absența unei legislații europene pe dizabilitate, care să stabilească standarde minime de protecție și monitorizare. 

De-a lungul timpului ca și în prezent ne-am manifestat dorința de a sprijini factorii de decizie în elaborarea de politici publice incluzive în mod voluntar, așa cum am redactat un proiect de Directivă europeană privind educația incluzivă, însă demersurile noastre au rămas fără ecou la nivel național. 

Am văzut în toată această perioadă cum autoritățile statului (executivul și legislativul) au abdicat în fața intereselor de grup și de partid în ciuda eforturilor supra-omenești de a ne face auziți, inclusiv prin proteste în București și în 23 de județe din țară, organizate în luna februarie 2019. 

Privind la istoria României de la aderarea la UE și până în prezent, vedem că cele mai semnificative măsuri luate pentru cetățeni au fost acelea care au fost impuse prin norme europene. 

Tot acest episod agresiv, concertat și neanticipat îndreptat împotriva adulților și copiilor cu dizabilități din România și a familiilor lor, vine ca o confirmare a necesității imperative de a avea o reglementare europeană în domeniul dizabilității, care să stabilească atribuțiile și responsabilitățile autorităților și să contribuie la prevenirea derapajelor pentru aproximativ un milion de cetățeni români cu dizabilitate și familiile lor. 

Și, totodată, toate acestea îmi întăresc convingerea că decizia de a-mi asuma o candidatură independentă la Parlamentul European este una justă și plină de substanță, în ciuda adversităților și a inegalității de arme. Pentru că dincolo de interese și jocuri politice, noi avem o CAUZĂ: reprezentarea intereselor persoanelor cu dizabilități și ale românilor care trăiesc în România reală. 

Studiu Institutul de Politici Publice și Fundația Pentru Voi - "Nu mai ignorați persoanele cu dizabilități intelectuale!" 

Izolați printre Noi (2016) - http://educatieincluziva.info/izolati_printre_noi  

Rapoarte internaționale - https://www.coe.int/en/web/commissioner/country-monitoring/romania