1. EDUCĂM FIECARE COPIL
Școlile din România sunt neprietenoase pentru toți copii și cu atât mai mult pentru copiii vulnerabili, adică pentru copiii cu dizabilități, copiii romi, copiii din familii dezavantajate, copiii de migranți etc.
De cele mai multe ori aceștia sunt segregați, izolați, marginalizați, stigmatizați și treptat excluși din sistemul de educație. Întregul sistem de educație nu este centrat pe nevoile elevului, fiind rigid și birocratic. Orice încercare de schimbare a status-quo-ului actual întâmpină or rezistență majoră din partea sistemului.
Cred cu tărie că existența unei legislații europene în domeniul educației incluzive poate juca un rol fundamental în schimbarea situației din România. Îmi propun să militez și să promovez o serie de inițiative legislative europene, care să asigure obligativitatea reformelor în educație în sensul de educație incluzivă, de calitate pentru fiecare copil.
2. IMPREUNĂ SUNTEM O COMUNITATE
Fiecare dintre noi are dreptul la o viață decentă în comunitate. Din păcate, pentru sute de mii de adulți și copii vulnerabili, viața se desfășoară la marginea societății, în sărăcie, stigmatizare, lipsa de perspective și suport.
Viziunea pe care o susțin este aceea că cei mai vulnerabili dintre noi nu trebuie izolați, separați de restul comunității, ci trebuie create servicii adaptate nevoilor lor în comunitate, eliminate barierele de acces de orice natură și create mecanisme sustenabile de incluziune socială.
Absența unei legislații europene coerente în acest sens întreține situația deosebit de gravă din România. Scopul meu este să promovez inițiative care să susțină măsuri concrete de incluziune socială și de creare de resurse și oportunități pentru fiecare în comunitatea în care trăiește.
3. UN LOC DE MUNCĂ PENTRU FIECARE ABILITATE
Piața forței de muncă nu este capabilă să absoarbă toate categoriile de oameni activi și să valorifice abilitățile fiecărui individ. Cauzele acestui caracter restrictiv al pieței de muncă din România este direct legat și de calitatea educației, de absența accesibilizărilor, de absența unei culturi organizaționale bazate pe incluziune și diversitate și de inexistența unor măsuri eficiente de stimulare a deschiderii angajatorilor către forță de muncă diversă.
Asistența socială acordată persoanelor vulnerabile nu ar trebui să excludă capacitarea lor pentru a își valorifica potențialul și abilitățile pe piața muncii.
Cred cu tărie că orice persoană care beneficiază de educație de calitate și servicii eficiente în comunitate poate deveni contributor activ prin valorificarea abilităților sale pe piața muncii. Voi susține cu tărie și voi promova inițiative legislative care să poată stimula acest tip de reforme la nivel european și, implicit, în România.
În egală măsură, pentru atingerea acestor obiective voi susține și promova în Parlamentul European inițiative ce vizează alocări financiare specifice (linii de finanțare) dedicate reformelor, politicilor publice și activismului pentru drepturile categoriilor vulnerabile social, neglijate de-a lungul timpului inclusiv la nivel european.
Prima Inițiativă Civică Europeană pentru Educația persoanelor cu Dizabilități
Această inițiativă se fundamentează pe nevoile acute pe care Europa și România le au în ceea ce privește educația celor peste 15 milioane de copii cu dizabilități. La nivelul UE, 2 din 5 elevi cu dizabilități nu depășesc învățământul gimnazial și peste 40% rămân fără nicio calificare.
În România, 46% dintre copiii cu dizabilități sunt izolați în școli speciale, iar cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar. Există județe în România în care există 1 profesor de sprijin la 150 de copii cu dizabilități, programa nu este adaptată, nu există accesibilizări și tehnologii asistive. Cel mai adesea, elevii cu dizabilității sunt victimele discriminării, excluziunii sau abuzurilor în sistemul de educație actual.
Părinții cheltuiesc între 4.000 – 18.000 de Euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilități și profesori de sprijin privați, iar cei care nu își permit, rămân izolați în case sau instituții. 93% dintre DGASPC-urile din cele 42 de județe din România au raportat inexistența serviciilor de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități în comunitate.
”Este momentul ca noi, părinții de copii cu dizabilități să preluăm inițiativa și să ne asigurăm că există un viitor al copiilor noștri. Cred cu tărie, că Uniunea Europeană trebuie să răspundă nevoilor unei largi categorii sociale, neglijate de foarte mulți ani, cu atât mai mult cu cât guvernele naționale nu prioritizează viețile copiilor noștri. O astfel de lege federală există și în Statele Unite încă din 1975, când a început cu adevărat reforma în sistemul american de educație”, declară Mădălina TURZA, președinte CEDCD/Reprezentant Europe CARES.
În acest context, părinți de copii cu dizabilități din 7 state membre ale UE (România, Belgia, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Ungaria) au decis să-și facă vocea auzită la nivel european pentru dreptul la educație incluzivă de calitate a copiilor lor.
”Cred că o lege europeană ne oferă garanția și siguranța că lucrurile nu se pot schimba de la o zi la alta, ne oferă un cadru stabil și sigur pentru educația și viitorul copiilor noștri”, a declarat Ana NISTOR (Irlanda), membru Comitetul de Inițiativă Europe CARES
În prezent, Uniunea Europeană nu are o legislație dedicată educației persoanelor cu dizabilități. Lasă, astfel, la latitudinea statelor membre felul în care tinerii și adulții cu dizabilități accesează sistemele de educație. Din acest motiv, există numeroase probleme manifestate prin aspecte ce variază de la excluziune, segregare, la absența măsurilor de suport și acomodare a elevilor/studenților cu dizabilități în învățământul general obligatoriu și nu numai.
Pentru ca adulții și copiii cu dizabilități să poată beneficia de educație incluzivă și de calitate, care să le ofere șansa de a deveni contributori sociali, avem nevoie de o reglementare unitară a educației incluzive în spațiul european pentru a asigura existența unui set de standarde minime și principii, care să ghideze implementarea la nivelul Statelor Membre și pentru a evita derapajele și diferitele forme de excluziune.
